Uniformele din Primul Război Mondial: câteva lucruri pe care nu le știai

De la căștile germane cu țepi la armura corporală în stil steampunk, Primul Război Mondial a avut parte de câteva tipuri ciudate de uniforme.

Primul Război Mondial a fost un război fascinant deoarece a fost un punct de întâlnire între vechi și nou, caii atacând mitraliere și piloți în aeronave cu tehnologie de ultimă oră aruncând cu obiecte unii în alții. În mod similar, felul în care erau îmbrăcați soldații era mai potrivit acestei noi ere de devastare lipsită de romantism, totuși păstrând încă principii din trecut, scrie War History Online.

• Cele mai vechi dovezi ale creștinismului la nord de Alpi
• Singura relatare „de la fața locului” dezvăluia data exactă în care orașul Pompeii a fost distrus

Primul Război Mondial a ajutat la popularizarea paltonului. Paltonul a fost un obiect vestimentar util și practic pe care ofițerii îl puteau purta în timpul Marelui Război. A fost adaptat plecând de la manta, care se dovedise prea grea și nepractică în condițiile de umiditate crescută din tranșee.

Paltoanele erau fabricată dintr-un material mai ușor, impermeabil, pentru ca ofițerii să rămână uscați și aveau buzunare mari în care puteau fi ținute hărți și documente. În plus, manșetele reglabile împiedicau apa să curgă pe brațe la folosirea binoclului.

Aprovizionarea cu paltoanele practice a fost posibilă datorită firmelor civile de croitorie.

Peste un milion de costume de civil au fost date soldaților care se întorceau acasă

După terminarea războiului, Armata Britanică a oferit în jur de un milion și jumătate de costume soldaților care se întorceau acasă. Acest lucru se datora faptului că, prin lege, acestora le era interzis să poarte uniforma militară pentru mai mult de 28 de zile după lăsarea la vatră.

Soldaților li se dădea un formular pe care îl puteau folosi în unele centre pentru a primi fie un costum, fie o sumă de bani pentru haine. În plus, soldaților li se dădea un avans, cărți pentru două săptămâni și un bilet de tren spre casă.

Turbanele erau ceva comun pe frontul de vest

În timpul Primului Război Mondial, coloniile Marii Britanii, în special India, au adus contribuții uriașe la război, dar acest lucru este adesea trecut cu vederea.

La sfârșitul anului 1914, o treime din Armata Britanică care lupta pe frontul de vest era din India, Forța expediționară indiană. Soldații sikh care purtau turbane erau ceva comun în timpul războiului, dar deși aceasta era o tradiție plină de mândrie, adesea a semnalat statutul lor ma puțin colonial în rândul trupelor.

Kaki a fost folosit pentru prima dată în India

Primul Război Mondial a pus un mare accent pe a rămâne ascuns față de inamic, în loc să se ia la întrecere cu ei în „lupta” de cine are cele mai viu colorate uniforme. Camuflajul și armele fără fum au fost toate folosite pentru a ajuta trupele să rămână ascunse.

Dar camuflajul kaki își are originea de fapt în India, când Harry Lumsden și-a dus Corpul Ghizilor pe malul unui râu, la sfârșitul anilor 1840, cu niște pânză albă cumpărată de la piața din Lahore. Pânza a fost înmuiată în noroi, ceea ce a permis trupelor să se camufleze în mediul prăfuit.

Vopselurile kaki britanice au fost aduse din Imperiul German. În mod ironic, vopseaua folosită pentru uniformele kaki a fost importată din Imperiul German în secret, în timpul Primului Război Mondial. Înainte de război, Germania era un mare producător de coloranți sintetici, iar până în 1913 exporta de peste 20 de ori mai multă vopsea decât Marea Britanie.

Armata a folosit firme civile pentru a fabrica uniformele

Din punct de vedere logistic, Marea Britanie nu era pregătită pentru un război la scara Marelui Război. În primele câteva luni de război, Biroul de Război a avut suficiente uniforme doar pentru a îmbrăca militarii existenți și membrii din prima linie ai Forței Teritoriale. Recrutarea rapidă a unui număr tot mai mare de soldați a supraîncărcat rapid fabricile proprii ale armatei.

Acest lucru a fost rezolvat prin contractarea unor firme civile de croitorie pentru a produce uniforme la scară enormă; un aranjament de care au beneficiat atât militarii, cât și furnizorii.

O indemnizație a fost acordată ofițerilor care nu își puteau permite o uniformă

La începutul războiului, ofițerii britanici erau de obicei recrutați din clasa superioară și puteau plăti cu ușurință cheltuielile unei noi uniforme. Cu toate acestea, pe măsură ce războiul s-a prelungit, pierderea acestor militari din clasa superioară a forțat armata să recruteze din clase sociale din ce în ce mai diferite.

Din această cauză, mulți nu au putut să-și plătească uniformele, așa că Armata Britanică a subvenționat costurile acestor ofițeri pentru a menține nivelul de recrutare. Deloc surprinzător, a apărut un decalaj între ofițerii din diferite clase sociale.

Au fost introduse modele oficiale de țesături pentru a reglementa articolele de îmbrăcăminte trimise în străinătate

Rezerva proprie de uniforme a Biroului de Război a fost completată de civili, care au realizat articole de îmbrăcăminte și accesorii pentru bărbații de pe front. Cu toate acestea, practica, deși având intenții bune la bază, a început rapid să scape de sub control, la trupe sosind obiecte din ce în ce mai stridente.

Guvernul a fost îngrijorat de acest lucru, așa că a introdus un ghid oficial care trebuia urmat de către fabricanți. Varietatea articolelor de îmbrăcăminte a fost redusă datorită ghidului oficial și de solicitarea de a folosi doar culorile kaki.

Uniformele kaki au fost suplimentate de cele de culoarea „albastrul lui Kitchener”

Problemele de aprovizionare cauzate de dominația Imperiului Gaerman în producția de coloranți kaki au forțat Marea Britanie să apeleze la unele opțiuni mai puțin decât ideale.

Biroul de Război a început să furnizeze trupelor tot ce putea. 500.000 de uniforme albastre ale oficiului poștal și 500.000 de paltoane au fost folosite pentru a atenua lipsa de uniforme adecvate. În plus, Biroul de Război a comandat și o cantitate imensă de haine din SUA.

Cei mai puțin norocoși erau îmbrăcați în uniforme de paradă stacojii și albastre – nu tocmai discrete. Aceste uniforme de umplutură au fost numite în mod colectiv „albastrul lui Kitchener”.

Cei care nu doreau să fie recrutați au fost obligați să poarte unforme împotriva voinței lor. După ce au fost recrutați în armată, cei care nu își doreau acest lucru adesea refuzau să poarte uniforma. Deoarece acum erau considerați militari, aceștia puteau fi pedepsiți prin lege și erau adesea subiectul violențelor și umilințelor.

Cei care au fost recrutați împotriva voinței lor găseau tot felul de metode de a se opune armatei: unii refuzau să se dezbrace pentru examinările medicale, iar alții refuzau să poarte uniforma.

Nu era un lucru neobișnuit ca aceștia să fie prinși și examinați sau îmbrăcați cu forța.

Vă recomandăm să citiți și:

De ce erau obligați soldații britanici să poarte mustață și de ce s-a renunțat la această tradiție

Ionel Brătianu, despre intrarea țării în Primul Război Mondial: „Este o partidă în care România îşi joacă existenţa”

Imagini incredibile arată aeronava pierdută de americani în timpul atacurilor de la Pearl Harbor – VIDEO

Care este rolul constituțional al reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii?